Surprinzătorul Hary

Despre H.Salem

Dramaturgul, poetul, scenaristul, prozatorul Hary Salem era un bărbat frumos reprezentând, poate, tipul evreiesc cel mai reuşit: privirea castanie, fruntea înaltă, nas drept, ochi alunecoşi, inima zburdalnică. Şi, pe deasupra, norocos. Nu doar pentru că a reuşit ca textele sale să fie văzute/ascultate pe scenele teatrelor, la radio sau televiziune ci mai ales pentru frumoasa poveste cu Lucia Verona, asemănătoare întrucâtva cu aceea dintre Goethe şi Lotte. De aceea ne place să o descoperim pe Lucia Verona într-o mică alegorie din Misterul persistă: „În loja întâi/ Stă frumoasa mioriţă / Ce ia notiţe / Pentru cronica muzicală / Fiind absolventă de conservator…” Dramaturgul, cinic, era preocupat de situaţia absurdă a bărbatului în comparaţie cu femeia. Logodnicul din pom (volum apoi, spectacol ) - oricât de comic - se ocupa de eterna tragedie a împerecherii, bărbatul fiind totdeauna cel sacrificat, spune autorul. Temă eternă de meditaţie transformată în mod de viaţă, sau mod de viaţă transformat în temă de gândire. Opera lui Hary Salem este un manual de scriere rapidă în felul dicteului automat pe care îl foloseau avangardiştii. Scrisul devine mai important decât gândirea, crezând că o eliberează . Mai mult, îi urmează erorile, de aceea sunt admisibile şi greşelile de tipar. Supărarea pe lume te aşează la masa de scris şi nu mai este important ce scrii pentru că a scrie înseamnă a gândi.
Nu l-am cunoscut ca poet, iar întâlnirea cu versurile sale ne pune în încurcătură pentru că nu seamănă cu nimeni. Scrisorile către ursitoare ce deschid acest surprinzător volum sunt comice provocări adresate ursitei, sfidări terapeutice ale inconvenientului de a exista. Mesajele transmise par arbitrare: cuvinte, nu numai întâmplătoare ci şi inexistente aruncate în pălăria dadaistă, apoi scoase unul câte unul şi alăturate la întâmplare. Dar sensul demonstraţiei este urgent. Nimic nu scapă de sens, nici măcar întâmplarea.

Mircea Ghiţulescu