Cei care l-au cunoscut pe Hary Salem au fost surprinşi atunci când i-am anunţat că voi publica un volum cu poeziile lui. Nu ştiau, ba chiar nu credeau că a scris vreodată versuri. Nimeni nu l-ar fi bănuit de aşa ceva. Şi totuşi a scris, nu la începutul carierei, ci într-un moment când era deja afirmat ca prozator şi dramaturg.
Eram împreună de peste doisprezece ani, trecusem prin bune şi rele, credeam că ştiu totul despre el. Ştiam ce-i place - literatura, teatrul, dulciurile, muzica de operă (cântase, prin 1938-39, în corul de copii al Operei Române), icoanele lui Rubliov, îngerii lui Rafael, Viena, Parisul, femeile şi culoarea roz. Ştiam şi ce nu-i place - mârlănia, nedreptatea, cenzura, purtatul cravatei, dar în primul rând prostia (De aceea a şi inventat, cu mare succes la cititori, dar cu efect curativ limitat, celebrele „Pastile contra prostiei”). Însă, după cum avea să se vadă, habar nu aveam ce zace în el.
A început brusc. Într-o bună zi, în primăvara anului 1984, a scris o poezie. A doua zi, alta. Şi tot aşa. Scria cu furie, cu patimă, ştergea, adăuga, ţopăia, cânta, râdea în hohote în timp ce scria, scria acasă sau pe un colţ de masă la restaurantul Uniunii Scriitorilor, pe o coală de hârtie obţinută de la bibliotecă sau uneori pe un şerveţel sau chiar pe verso-ul notelor de plată care purtau scrisul neuitatelor Mitzi şi Lenutza. Părea într-o stare de ieşire din sine, un entuziasm fără limite, un soi de amoc inexplicabil. Scria poezii. De ce? Mister. Nici el nu ştia ce l-a apucat, scria într-una, încerca să-şi explice acest fenomen ciudat, dar nici explicaţiile, evident în versuri, nu sunt foarte lămuritoare.
A durat o lună, poate o lună şi jumătate. Apoi s-a oprit, la fel de brusc cum începuse. De ce? Mister.
Cei ce vor citi acest volum vor observa, desigur, o influenţă suprarealistă, chiar dadaistă. Îi va pune pe gânduri relaţia pe care autorul o are cu Universul, cu divinitatea. Descrierea în amănunt a unor planete ciudate, încă nedescoperite de astronomi, dar prezente şi în romanele lui H. Salem, va incita, poate, curiozitatea unor cercetători. De asemenea, ar fi de desluşit o altă dominantă a versurilor şi a prozei deopotrivă - prezenţa Morţii, ca acces spre tărâmul celălalt sau pur şi simplu ca personaj.
La 14 septembrie 2007, H. Salem ar împlini 80 de ani. Publicarea acestui volum de versuri mi s-a părut un gest firesc de aducere aminte. La redactarea volumului am beneficiat de ajutorul poetei Cornelia Maria Savu, căreia îi mulţumesc din suflet. Îi mulţumesc şi Adrianei Nicolae, care a introdus în calculator textul dactilografiat, pe vremuri, de autor, la maşina Olivetti înregistrată an de an la miliţie. Mulţumesc şi scriitorilor Aurel Storin, Bujor Nedelcovici, Mircea Ghiţulescu şi C. Turturică pentru cuvintele frumoase pe care le-au scris despre acest volum şi autorul său. Nici Rodica Iliesco nu scapă de mulţumiri, pentru permisiunea de a reproduce pe copertă unul din tablourile ei.
Nimeni nu va reuşi să explice vreodată cum de s-a întâmplat, ce l-a apucat pe acest om blând şi vesel, care nu făcea rău nimănui, să se apuce brusc de scris versuri, nimeni nu va înţelege de ce a încetat să scrie versuri, la fel de brusc. Misterul persistă.
Lucia Verona
(Prefaţa volumului "Misterul persistă", apărut în 2007)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu