SĂ NE CĂŢĂRĂM PE PEREŢI

În momentele de bună dispoziţie
Mă caţăr pe pereţi
E o ocupaţie deconectantă şi instructivă
Mă menţine tânăr
O recomand cu căldură tuturor azilelor de bătrâni
În orele libere.
La ei toate orele sunt libere
Aici domneşte libertatea absolută a orelor
Nici o constrângere
Nici un termen, afară de unul singur.
Dar când te caţeri pe pereţi uiţi de toate
Medicamentul ideal
Mai ales noaptea
Umblaţi cu încredere pe tavan
Ca Fred Astaire
Dacă întâlneşti în drum o muscă
Dă-i întâietate
Oricum e domeniul ei
Nu strică chiar să-i faci un compliment
De pildă s-o admiri ce bine se ţine pe picioare
Agrementat cu puţin zahăr
Complimentele normale nu le înghite
I se par cum suspecte
Nu uitaţi, stă cu capul în jos.
Când stai cu capul în jos
Creierul suferă o transformare
O nouă evoluţie
Ca atunci când ne-am ridicat în două picioare
Şi am început să cântăm aleluia
Încă un sfat
Când vă căţăraţi pe pereţi
Nu vă scoateţi pantofii
Doar nu intraţi în moschee
Dacă sunteţi mahomedani tot n-are rost
Pe tavan n-o să vă întâlniţi cu Alah
El nu stă niciodată cu capul în jos
Şi nici nu bate step
Dar dacă tot sunteţi pe tavan
Nu pierdeţi ocazia şi dansaţi
Nu vă temeţi
Vecinul de sus n-o să protesteze
Şi el stă în aceeaşi poziţie
Dragii mei
Căţăraţi-vă pe pereţi cu încredere
Vă dau întâlnire
Lângă candelabru.

APE

Azi nu mă simt în apele mele
Am nimerit în ape străine
Vreau să înot
Mă scufund cu spor
Strig după ajutor.
Nu vine nimeni
Neavând încotro
Mă salvez singur.
Mă urc pe vapor
Nu se clinteşte
Stranii fenomene
Doar n-am ajuns în Bermude!
Nu-mi amintesc să fi plecat din port
Cu paşaport.
Dar, iată, deodată le recunosc
Sunt ele
Mă salută prietenoase
Acum nu înot
Zbor
Parcă aş avea motor
Ajung ceata de cetacee
Din urmă
Delfinii-şi fac cruce mare
De mirare
Iar o balenă se roagă pentru mine
Rechinu-şi pregăteşte dintele ucigaş
De mult are un dinte pe mine
Calul de mare speriat
Strigă aiurea: - Şah la regină!
Sirenele alarmate îl cheamă pe Neptun
Să-l prindă pe nebun
- A călcat legea circulaţiei – strigă ele
Noroc că Neptun le refuză
S-a spălat pe cap
Şi nu poate ieşi cu părul ud
Răceşte.
Profit de ocazie şi-i fur tridentul
E o piesă de valoare
O vând la anticar
Pe două bilete de favoare
La o zi cu soare.

Blog, ca sa fiu trendy: Eu nu am uitat

Blog, ca sa fiu trendy: Eu nu am uitat

GOLUL

Simţim nevoia să umplem golul dintre noi
Cu cuvinte
Cum te apropii de un om
La mai puţin de un metru
Cum ai călcat în cercul magic din jurul lui
Cum ai trecut distanţa de fugă
Se nelinişteşte
Ca şi strămoşii lui, animalele
Care simţindu-se ameninţate
Luau poziţia de atac
Noi în loc să sfâşiem
Vorbim
În loc să fugim
Ne fixăm ochi în ochi
Pândindu-ne
Şi vorbim
Până ameţim
Jocul îţi cere să nu te opreşti
Ca să nu cazi în prăpastie
Dar ochii atavici stau în alertă
Din cauza aceasta ne suportăm atât de greu privirile
Mereu ne fug ochii într-o parte
Şi n-ai voie să te uiţi la un om
La mai puţin de un metru
Cum ai călcat în cercul magic din jurul lui
Cum ai trecut distanţa în fugă
Se nelinişteşte
Ca şi strămoşii lui, animalele
Care simţindu-se ameninţate
Luau poziţia de atac
Noi în loc să sfâşiem
Vorbim
În loc să fugim
Ne fixăm ochi în ochi
Pândindu-ne
Până ameţim
Jocul îţi cere să nu te opreşti
Ca să nu cazi în prăpastie
Dar ochii atavici stau în alertă
Din cauza aceasta ne suportăm atât de greu privirile
Mereu ne fug ochii într-o parte
Şi n-ai voie să te uiţi la un om
Fără să-i vorbeşti
Dacă-i vorbeşti însă se linişteşte
Iar femeia te lasă chiar s-o iubeşti
Dacă-i vorbeşti...

MISTERUL PERSISTĂ

Misterul persistă
Degeaba mi se spune
Că nu există
Misterul persistă.
Oricum ai face
Ceva nu iese,
Nu se lipeşte,
Nu se potriveşte
Ca şi cum ai vrea
Să legi peşte de peşte
Misterul persistă.
Undeva e o şmecherie,
Cineva trişează
Joacă cu cărţi măsluite
Ne lasă mereu în speranţa
C-o să câştigăm
Cineva ne aiureşte,
Ne prosteşte,
Ne spune basme
În timp ce ne supune la cazne,
În timp ce suntem traşi pe roată
Ni se smulg unghiile
Sau suntem arşi cu fierul roşu
Ni se spune iar basmul cu cocoşu’
Şi naiba că tot îl mai credem
Şi tot sperăm
Dar misterul persistă.
Însă pe lumea cealaltă,
Unde se zvoneşte
Că lumea noastră
E cealaltă
Ni se mărturiseşte cu brutalitate
Adevărul.
Când auzim ce simplu este
Ne indignăm
Dar e prea târziu
Şi zicem
Mai bine era când misterul persista.
Dar tot o să aflăm adevărul
O să disecăm curva asta de materie
Până o să spună tot ce ştie
Iar dacă n-o să vrea
O facem piftie,
O aruncăm în aer
Cu tot pământul
Şi sistemul solar
Şi calea lactee
Până o să iasă lapte praf.
Ei, şi atunci
Să vedem
Ce o să mai spună
Până atunci însă misterul persistă.

SOMNAMBUL

Or mai fi câteva poezii în capul meu
Depozitate
Dar n-am inventar
Şi n-am habar
Câte or mai fi
Ca să ştiu când în sfârşit pot,
Să mă culc pe o ureche.
Acum dorm cu faţa în sus
Şi mereu tresar
Arunc pătura de pe mine
Mă reped la hârtie şi scriu
Şi când cred c-am terminat
Iar mişcă ceva în creier
O circumvoluţiune nebună
O mahalagioaică
Probabil se ceartă cu o vecină.
Şi uite aşa cearta lor bezmetică,
Fără rost,
Mă tulbură pe mine,
Mă trezesc din somn,
Somnambul
Uneori chiar o pornesc pe acoperiş
Călcând pisicile pe coadă
În timp ce circumvoluţiunile mele
Se ceartă cu mâinile în şold.
Alteori o pornesc pe pereţi şi pe
Tavan
Ca şi cum aş fi muscă
Dac-aş putea măcar să bâzâi.

DIN CÂND ÎN CÂND

Din când în când îmi place să mă felicit,
Să-mi trimit scrisori protocolare,
Să-mi trimit mici atenţii
Chiar plocoane,
Să-mi dau bacşiş,
Să mă pun bine cu mine.
Îi cumpăr şi conştiinţei
Câte un cadou
Merită şi ea săraca
Pentru câte a îndurat,
Câte a văzut
Şi câte a suportat.
O să-i cumpăr şi un parfum
Chanel sau unul mai bun;
Un parfum
Ce parfumează
Şi un tun.
Şi-l face să miroasă a mimoză
Şi a tuberoză.
Încât mirosindu-l
Îţi vine să dansezi cu el
Vals-boston
Şi să-l pupi pe gură
După ce i-ai rujat-o
În formă de inimă
Inimă de tun
Drum bun.
Îmi place să mă felicit.
Mâine la ora zece mă convoc
Să mă decorez,
Înainte de asta
O să mă avansez
Şi o să mă premiez
Cu un milion de lire sterline
Numai aşa o să mă simt bine.
Niciodată pe şine,
Niciodată pe şine.

AM ÎN CAP

Am în cap
O mulţime de poezii neclare
Dar faţă de ele, n-am nici o obligaţie.
Câte una deodată se mişcă, nu ştiu cum
Şi se întrupează
Îmi apare deodată clară
Şi mă întreabă;
Ei, ce stai?
Şi eu îi dau drumul în rai.
Dar se întâmplă câteodată
Să treacă un an, doi şi zece
Fără ca vreuna să se aranjeze
Ba să le văd limpede cum se ofilesc
Şi cad gemând şi plângând
Zburând ca un gând
Fără ca eu să pot scrie un rând.
Mi se rupe inima după ele
Pentru că nu ştiu dacă
Se vor mai întoarce.
Există şi cazuri mai rare
Când nimic nu mai răsare
Nici măcar o siluetă
Nici un schelet de poezie
Creierul se linişteşte parcă de tot
Încep să vorbesc în canoane
Să trag ca şi alţii piroane
Şi să car cuminte sifoane
Să merg pe stradă fără rimă
Şi să trăiesc fără ritm
Fără să mai iubesc
Atunci zic: îmbătrânesc.

ÎMI IESE UN PORUMBEL DIN GURĂ

Nu pot să mai deschid gura
O ţin mereu închisă
Vorbesc prin semne
Prin mugete
Şi clipiri din ochi
Pentru că de câte ori o deschid
Îmi iese un porumbel din gură
Oriunde m-aş afla
Şi încă cele mai distinse adunări
Răsuflu numai pe nări
Dacă nu sunt atent
Şi răspund unuia când mă întreabă
Îmi şi iese porumbelul
Şi dacă nu mă opresc la timp
Mă şi pomenesc cu un stol întreg
Ce zboară fâlfâind
Peste capul auditorilor
Lăsându-se pe orator sau pe întregul prezidiu
Stricând solemnitatea...
Atunci toţi sar pe mine
Dar eu cu mâna la gură
Le fac semn că nu pot să mai vorbesc
Decât dacă deschid ferestrele
Sau şi mai bine
Dacă mă lasă pe mine
Să stau lângă fereastră
Ca să poată ieşi imediat
Se votează şi în unanimitate
Se acceptă.
Iau şi eu atunci cuvântul
Şi-i văd cu nostalgie
Cum îşi iau zborul
Cu menirea lor firească
De voiajori
Spre cele şapte zări
Şi spre cele opt cercuri din iad
Unde într-o zi precis cad.