DISCUŢIE DESPRE TALENT

La secţia de proză
Am asistat
La o discuţie despre talent
Ca de obicei nu ştia nimeni ce este
Plutea în aer
Încercau criticii şi prozatorii vestiţi
Să-l prindă cu plase
Sărind bezmetic peste scaune şi capete
Fiecare avea impresia că l-a prins definitiv
În acul unei definiţii
Se aşeza mulţumit
Se auzeau chiar aplauze
Discuţia din ce în ce mai profundă
Ameninţând să ajungă până jos
În restaurantul Uniunii
Unde să făceau pregătiri intense
Pentru hrănirea atâtor talente
Ce nu se lăsau apucate, definite
Dar ce nu s-a încercat
Câtă hârtie de muşte n-a fost consumată
Ca să se afle odată
Ce naiba e asta, fir-ar să fie
Atâtea figuri serioase, simandicoase
Să nu fie în stare să-l prindă
Ce? E fantomă?
Abur metafizic, inefabil
Nu s-a putut nici măcar stabili
Dacă există
Unii susţineau că e doar o iluzie
Obţinută prin tehnici înalte
Filtraj, dozaj, decantare, condensare
Inteligenţă, bisturiu logic, cântar infinitesimal
S-au dat şi reţete
Din ce e făcut
Cât cuprinde din fiecare
Câtă sare
Câte flori
Câte stele
Câte culori
Şi erori
La ce fel de foc trebuie încălzit
În ce alambic
Toate astea sunt nimic
Până la urmă s-a ridicat o vrăjitoare
Din ultimul rând
Şi a lămurit totul
Dragii mei tovarăşi, a zis ea
Lumea evoluează, nimic nu stă într-un picior
După cum grăit-a Zarathustra
Eu sunt Zarathustra
Mi-am schimbat sexul
Prefer asta
Decât să-mi schimb convingerile.
Şi uite cum stă povestea.
Trăim într-o lume cu patru dimensiuni
Am învăţat deci să numărăm până la patru
Dar ce e mai evoluat nu mai încape în quadrigă
Se rupe în cinci şi în şase fără să observi
Aşa e cu muzica, poezia, toate artele
Şi dragostea adevărată
Pentru că există şi iubire rămasă în numai patru dimensiuni,
Din care cauză şchioapătă
Având o dimensiune ruptă
Sau scurtă
Toate artele, deci
Treptat trec în cinci
Unele ca la Tolstoi
Şi încă vreo doi
Trec şi în şase
În cinci sau în şase, numere magice
Se schimbă totul
Nu poţi înţelege cu patru
Ce se întâmplă în cinci
Sau în şase
Aşa-i şi cu talentul
El e în şapte
Puteţi să vorbiţi până ameţiţi
Adevărul îl ştiu numai eu
Care sunt în opt
Şi mă percepeţi acum pentru că vreau
Şi pentru că la mine, patru
Adică timpul
E un căţel credincios
Pe care când vreau
Îl întorc pe dos.
Vă salut, tovarăşi
Şi vă doresc în continuare
Spor la muncă şi să ne întâlnim în nouă (nici o aluzie la spital).