Oamenii sunt îngeri de gradul doi
Întâi toţi am fost îngeri de gradul unu
Apoi când ne-am înmulţit prea tare
S-a făcut o epurare
Şi o selecţie severă
Noi am fost scoşi din funcţii şi aruncaţi pe pământ
Ca să nu ne confunde
Ne-au confiscat aripile
Şi ne-au dat în schimb tutunu’
Îngerii de gradul unu
Nu fumează
Bineînţeles noi am fost îngerii cu funcţii mici
Să nu ne lăudăm prea tare
Nici unul din noi n-a fost heruvim sau serafim
Nici măcar arhanghel
Doar se ştie
La orice reorganizare
Cad cei mici
De obicei femei de servici
Noi suntem urmaşii îngerilor plebei
Poate vreo doi trei
Să fi ocupat funcţii mai sus
Dar cine ştie ce-am spus
De ne-au trimis pe pământ
La munca de jos
Aripile noastre confiscate
Nu-s pierdute pentru totdeauna
Sunt bine puse la păstrare în magazia din rai
Trecute-n inventar
Cu număr precis
Uneori îl afli
În vis
Dar nu aici
Nici pis.
Aripile-ne străvezii, strălucitoare
Vechile, bunele noastre aripi
Ne aşteaptă.
Din când în când îngerii magazioneri
Le scot la soare
Le scutură, le aerisesc
Le pun naftalină
Dacă-i cazul le cârpesc
Atunci noi foştii proprietari
Simţim în umeri
Mâncărimi şi mici dureri
Sau chiar gâdilături
În orice caz, vă sfătuiesc
Nu vă scărpinaţi
Că-ncep să tresară aripile
Sus în magazie
Şi să fâlfâie.
luni, 19 ianuarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Căderea ar putea fi deprimantă dacă tutunul n-ar fi o consolare pe măsură...
RăspundețiȘtergeremagazionerului aripilor mele cred că i-au redus postul ... îmi simt umerii amputaţi
RăspundețiȘtergereunde depun reclamaţia ?
la tutungerie primesc ăia marfă
CELLA