Pe Pegas,
Prima dat’
Încălecat
Zburând bezmetic printre nori
Din senin s-a stârnit o furtună
Nebună
Un trăznet a trecut prin mine
Şi de atunci
Poeziile-mi toate-s trăznite.
Când scriu se produce un scurt-circuit
Explodează toată electricitatea statică acumulată
Toţi volţii şi toţi amperii
Mă scutur tot
Până ies toţi waţii din mine
Apoi mă simt bine
A doua oară a fost mult mai rău
Zburam liniştit pe Pegas
El fâlfâia lin din aripile-i uriaşe
Alene, toropit
Gata s-adoarmă-n copite
Era o vreme senină, minunată
S-o bei toată
Nici urmă de nori duşmănoşi
Eram fericit
El necheza
Eu fredonam o arie din „Madam Butterfly”
Când aşa din senin
S-a repezit în noi o ploaie de trăznete
Bietul cal sărea dintr-o parte-n alta turbat de frică
În zig-zag
Nechezând ascuţit
Nici vorbă să scăpăm
Adunasem în noi
Atâta electricitate
C-am fi putut alimenta întreaga planetă
În rate
De atunci bietul Pegas a făcut un şoc
Psihiatrul l-a consultat
S-a interesat de nu cumva
A păţit ceva în copilărie
Apoi după ce s-a dumirit
I-a recomandat să se ferească de mine
Cu certificat medical în bot
Sărmana cabalină
La chenzină
S-a-nfăţişat lui Zeus
Acesta însă l-a liniştit
Nu mai era nici un pericol
Să atrag asupra mea vreun trăznet
Consumaserăm întreaga provizie
Din mâna uriaşă a lui Jupiter
Pe un an şi jumătate
Văduvisem Olimpul de electricitate
Zeii s-or întoarce la opaiţ şi lumânare
Liniştit, tratat şi cu sedative
Adus într-o stare de euforie medicamentoasă
Pegas m-a lăsat din nou să-l încalec
Zburam din nou fericiţi
Pluteam în mari ocoluri
Când dinspre pământ
Băgaţi bine de seamă
Nu dinspre cer
Ci dinspre Terra
Se ridicau spre noi o turmă de trăznete
Furioase
Cu coarnele scoase
Şi ne ciuruiră ca pe ultimul ciur
Bietul Pegas semăna cu un şvaiţer
Nouă specialitate elveţiană
Când am ajuns pe pământ ne-am lămurit
Hefaistos îşi smulgea părul din cap
Ţipând indignat că din atelier, de sub pământ
I-au dezertat toate trăznetele
Nu înţelegea unde
M-am făcut că plouă, că n-am habar
Dar Pegas tremurând tot
După ce a înghiţit un pumn de pastile
S-a jurat că n-o să-l mai văd
Cât o mai avea zile
L-am liniştit
Şi l-am bătut pe frumosu-i grumaz
L-am mângâiat pe crupă
Şi i-am spus după
Ce medicamentele făcându-şi efectul
Necheza de acum vesel, cam şui
În timp ce ochii îi jucau cam aiurea în cap
- Dragul meu, nu te mai nelinişti
De acum înainte
Nu ne mai pasă de trăznet
Instalăm pe şa paratrăznet.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cuvinte pline de viata..Muzicalitate. Forta.
RăspundețiȘtergereMi-a placut mult. :)
Îmi pare bine, Lilick.
RăspundețiȘtergerenu ştiam io de ce al meu PEGAS îi şui
RăspundețiȘtergereîi cîntam doar VESTI LA GIUBA şi lua compensate pînă mai ieri
acuma,cu scumpirea salut şi placebo
şi-a luat lumea-n cap ... da , tot în zig zag
CELLA