ÎN SUBCONŞTIENT

Am guturai în subconştient
Spune Ilf
O clipă doar
N-am fost atent
Şi m-a şi tras
Un curent
Şi acum strănut de zor
În forul meu interior
Degeaba-ncerc să mă stăpânesc
Să mă prefac să zâmbesc
Când mi-e lumea mai dragă
Tresalt şi mă scutur
De parc-aş fi înghiţit
Un flutur.
Se răceşte uşor în subconştient
Pe jos e ciment
Pereţii-s uzi de igrasie
Sau de lacrimi neplânse
Şi strânse.
Geamurile-s sparte
Şuieră turbat
Crivăţ şi alte vânturi crude
Peste tot numai cioburi
Înăuntru circulă strigoi
Albaştri şi goi
Iar peste tot numai
Puncte nevralgice
Iubiri înfrânate
Curmate în faşe
Avortate
Amintiri neserioase
Complexate
Oedip orb strigă mereu
După ajutor
Femei fără faţă cântă în cor
Jigniri înregistrate
Şi ştampilate
Tot ce-ai înghiţit o viaţă întreagă
Şi rumegi ca o vită
De asta noaptea în coşmare
Auzi mugete şi-ţi vine să ragi
Uneori urli în somn
Speriindu-ţi soţia
Ea săraca nu ştie că ai răcit în subconştient
C-ai febră mare.
Din păcate
Aici doctorii-s neputincioşi.
Degeaba iei aspirine
Şi picioarele
Le bagi în apă fierbinte
Subconştientul nu transpiră
Nu ajută nici un tratament
Nu poţi să aplici ventuze
Nici lipitori
Se umflă şi mor
Totuşi după un timp
Guturaiul trece de la sine
Ca orice guturai banal
De ce?
Că aşa vrea el.

INCONŞTIENTUL

Trebuie să mă lupt mereu cu subconştientul
Care nu e deloc conştient de ce face
N-are nici un pic de conştiinţă
Degeaba încerc să-i fac educaţie
Să-i ridic nivelul intelectual
Să-i aduc argumente
N-are habar
Rămâne surd ca un mărar
Încerc să-l iau cu binişorul
Că ar fi bine să iasă şi el la lumină
Că ar fi cazul să se civilizeze
Dacă are ceva de spus sau de comunicat
S-o facă organizat
Să se înscrie la cuvânt
Să spună pe faţă
Dacă-l doare ceva
Dacă suferă
Dacă-l supără atâtea refulări
Să-mi spună
Să-l ajut cu o vorbă bună
Încerc să-i trezesc ambiţia;
Cât mai are de gând să rămână „sub”
De ce nu ţine şi el să avanseze?
Să ajungă mai sus?
Cu voinţă poate ajunge oriunde.
Nu-mi răspunde
Cred că nici nu cunoaşte graiul articulat
De ce să mă mir?
E animal
Nu m-aş mira să fie şi antropofag
Dar nu mă las
Până nu-l domesticesc
Îl învăţ eu să sară prin cerc
Să-mi mănânce zahăr din mână
Să se gudure
Să meargă în două labe
Să-mi lingă mâna
- Hai, dragul meu, poftim în arenă
Nu mai face nazuri, inconştientule!
Doamne! Ce s-a întâmplat?
M-a luat în serios.
Uite-l iese
Leşin, mi-e rău
Înapoi! Înapoi!
Prea târziu fiara mă priveşte cu ochii ei galbeni
Cine m-a pus? Ajutor! Marş de aici!
Prea târziu. Rugaţi-vă pentru mine!
Mă devorează subconştientul...