M-am hotărât să mă adun
Să fiu unu plus zero, adică unu (o unitate, o entitate)
Orice cifră poartă în ea adunată şi un zero
Şi noi purtăm fiecare zeroul nostru
Toată viaţa îl cărăm ca pe un om viu
Sau ca pe un cadavru
Totu-i să fii calm, să te faci că nu-l observi
Că nu-l iei în seamă
Să nu te alarmezi
Să nu intri în panică
Să-i faci din când în când cu ochiul amical
Mici bezele
Ba chiar mici cadouri
Recomandabil, câteva lavabouri
Să te pui bine cu el, să-l flatezi
Să-l lauzi ce frumoasă cravată şi-a ales
Totul e să-l anulezi ca pe un nul
Şi dacă dintr-un accident regretabil
Se lipesc de tine şi alte zerouri
Întâmpină-le cu dragoste şi devotament
Dă-le totul pe virament
Apoi când nu sunt atente
Îngroapă-le în ciment
Dacă totuşi proliferează
Ca puii gândacilor
Prinde-l pe zero şi zeroieşte-l
Până se zero
Pune ştampila grea deasupra
De plumb şi scrie:
Zero defunct
Dacă ştie să citească
Se potoleşte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
asta-i luptă pe viaţă ... or fi ... care-au răzbit ... şi nu n-au lăsat dovadă (?)
RăspundețiȘtergerepînă şi duhul închis în sticla scuipă din vreme-n vreme dopul de nu eşti cu ochii pe el
suntem doar ... nişte (bieţi) oameni ... ce pretenţii zeieşti s-avem de la noi
CELLA