Am guturai în subconştient
Spune Ilf
O clipă doar
N-am fost atent
Şi m-a şi tras
Un curent
Şi acum strănut de zor
În forul meu interior
Degeaba-ncerc să mă stăpânesc
Să mă prefac să zâmbesc
Când mi-e lumea mai dragă
Tresalt şi mă scutur
De parc-aş fi înghiţit
Un flutur.
Se răceşte uşor în subconştient
Pe jos e ciment
Pereţii-s uzi de igrasie
Sau de lacrimi neplânse
Şi strânse.
Geamurile-s sparte
Şuieră turbat
Crivăţ şi alte vânturi crude
Peste tot numai cioburi
Înăuntru circulă strigoi
Albaştri şi goi
Iar peste tot numai
Puncte nevralgice
Iubiri înfrânate
Curmate în faşe
Avortate
Amintiri neserioase
Complexate
Oedip orb strigă mereu
După ajutor
Femei fără faţă cântă în cor
Jigniri înregistrate
Şi ştampilate
Tot ce-ai înghiţit o viaţă întreagă
Şi rumegi ca o vită
De asta noaptea în coşmare
Auzi mugete şi-ţi vine să ragi
Uneori urli în somn
Speriindu-ţi soţia
Ea săraca nu ştie că ai răcit în subconştient
C-ai febră mare.
Din păcate
Aici doctorii-s neputincioşi.
Degeaba iei aspirine
Şi picioarele
Le bagi în apă fierbinte
Subconştientul nu transpiră
Nu ajută nici un tratament
Nu poţi să aplici ventuze
Nici lipitori
Se umflă şi mor
Totuşi după un timp
Guturaiul trece de la sine
Ca orice guturai banal
De ce?
Că aşa vrea el.
luni, 16 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu