IAR PEREŢII

Vorbiţi cu pereţii
Faceţi-le confidenţe
Staţi cu ei la taclale
Măcar odată pe zi
Dacă-i neglijaţi
Se supără
Plâng şi fac igrasie
Le cade zugrăveala
Ocupaţi-vă de ei
Tapetaţi-i din când în când
Cu un gând
Dacă sunteţi consecvenţi
În curând
O să aveţi pereţi minunaţi
Nu degeaba spune proverbul
Pereţii îi ai după cum îi creşti
Te porţi frumos cu el
Te răsplăteşte
La zile festive te decorează
Te înaintează în funcţie
Cu ei nu e nevoie să vorbiţi prea tare
Nici să ţipaţi
Dacă vă vine să urlaţi
Puneţi-vă surdină
Ca la trompetă
În felul aceste urletul se transformă-n odă a bucuriei
Bucuraţi-vă odată cu pereţii
Din când în când pupaţi-i
Pudraţi-i
Nici puţin ruj nu strică
Vorbiţi cu pereţii
Au şi ei suflet
Pune-te în locul lor
Dacă te-ai fi născut perete
Ţi-ar fi plăcut să nu te ia nimeni în seamă?
Peretele e interlocutorul ideal
Te ascultă ore întregi cu răbdare
Cu simpatie
Când vede c-ai obosit
Îţi întinde şi un pahar cu apă
Pereţi, pereţi
Câtă încredere am în voi
Ştiu că n-o să mă trădaţi niciodată
Că n-o să vă schimbaţi convingerile
Nici n-o să vă reprofilaţi
Nici n-o să-mi luaţi iubita
Nici speranţele
Nici copilăria.