miercuri, 18 februarie 2009

EU

Cât de binevoitor sunt cu mine însumi
Mă dau respectuos la o parte când trec,
Îmi scot pălăria
Îmi aştern înainte covor roşu
Chem garda călare să dea onorul
Tocmesc fanfara militară
Îmi fac temele
Mă felicit
Îmi arunc bezele
Îmi fac cu ochiul, cu deochiul
Mă pup, mă autotpup
Rog lumea să facă loc
Aplaud primul dând semnalul
Conduc galeria
Îmi trimit felicitări în plic de mătase
Îmi înalţ ode
Sacrific pentru mine ditirambi şi iambi
Nimic nu e prea scump când e vorba de mine
Nimic nu-mi refuz
Când întâlnesc pe cineva în cale
Îl prind de guler îl imobilizez
Îi pun cătuşe, îl prind de perete în scoabe
Îi leg greutăţi de picioare
Ca la ocnaşii de sare
Îl ţin de nas
Îl privesc în ochi
Până-l hipnotizez
Şi când simt că nu are cum să-mi mai sape
Îi vorbesc despre mine cu-nfocare
Mă descarc pân-la suflet
Nu mă las până nu-i explic cine-i al lumii buric
Apoi plec înainte aplaudându-mă, felicitându-mă
În timp ce bietul de el
Rămâne-ncătuşat pe vecie
Şi de acum înainte ştiu sigur
Mi se-nchină numai mie, odată cu mine.

Un comentariu:

  1. mă înclin şi eu mereu şi mereu ( ţinînd volumul revelaţie-n mînă fără să îndrăznesc să cred,mulţumind hazardului ... şi DOAMNEI LUCIA )
    cu regretul de-a nu fi ŞTIUT decît mult prea tîrziu ...
    din dimensiunea unde (încă) sunt ... fîlfîire de suflet spre unde SUNTEŢI
    CELLA

    RăspundețiȘtergere

©H.Salem. Toate drepturile rezervate.