ÎN INFERN

În infern
Atunci când
Thanatos zeul mânios
O să vă desprindă
Umbra cu sabia lui cea neagră
Rămâi calm
Nu te speria
De abia atunci o să afli cum stai
Şi nu te mira
Dacă umbra imediat cum scapă
Îşi pune mâinile pe şold
Îţi dă cu tifla
Te-njură de mamă
Se scrânteşte
Nu vrea să mai ştie de tine
Te batjocoreşte
Sau te ia chiar la bătaie
Şi te acuză nebuna
C-a fost legată o viaţă întreagă
De nimic
Că nici nu ţi-a păsat de ea
Niciodată nu te-ai uitat în spate
N-ai consultat-o
Ai iubit fără s-o întrebi şi pe ea
Dacă-i convine partenera
Nu te-ai gândit că şi ele
Trebuie să se iubească
Dacă nu se urăsc
Nu te-ai întrebat când o sărutai
Ce face umbra cum se simte
Dacă nu cumva ea suferă
E melancolică
Dacă nu tânjeşte după alta
Şi de atâtea ori
Când ai dat din cap
Aprobând totul
Ca un bolnav de Parkinson
Nu te-ai întrebat
Că poate ea altă părere
Poate nu votează pro
Nici n-ai luat-o în seamă
Şi acum astea toate
Ţi le strigă în faţă
Ca o bezmetică
Te face de două parale
Că şi-a ratat viaţa
Făcând pe paiaţa
La toate acestea tu rămâi calm
Cum ai fost şi până acum
Demn, liniştit şi rece
Gândeşte-te doar
Şi asta trece
Fii generos
Şi la despărţire
Arată-te superior
Şi strigă să audă toată lumea
Şi luntraşul
Şi cerberul ce te aşteaptă
Cu trei boturi înfiorătoare
Adio, dragă umbră
Nu fii supărată
Supărarea face rău la ficat
Şi la fiere
Încearcă cu miere!