În momentele de bună dispoziţie
Mă caţăr pe pereţi
E o ocupaţie deconectantă şi instructivă
Mă menţine tânăr
O recomand cu căldură tuturor azilelor de bătrâni
În orele libere.
La ei toate orele sunt libere
Aici domneşte libertatea absolută a orelor
Nici o constrângere
Nici un termen, afară de unul singur.
Dar când te caţeri pe pereţi uiţi de toate
Medicamentul ideal
Mai ales noaptea
Umblaţi cu încredere pe tavan
Ca Fred Astaire
Dacă întâlneşti în drum o muscă
Dă-i întâietate
Oricum e domeniul ei
Nu strică chiar să-i faci un compliment
De pildă s-o admiri ce bine se ţine pe picioare
Agrementat cu puţin zahăr
Complimentele normale nu le înghite
I se par cum suspecte
Nu uitaţi, stă cu capul în jos.
Când stai cu capul în jos
Creierul suferă o transformare
O nouă evoluţie
Ca atunci când ne-am ridicat în două picioare
Şi am început să cântăm aleluia
Încă un sfat
Când vă căţăraţi pe pereţi
Nu vă scoateţi pantofii
Doar nu intraţi în moschee
Dacă sunteţi mahomedani tot n-are rost
Pe tavan n-o să vă întâlniţi cu Alah
El nu stă niciodată cu capul în jos
Şi nici nu bate step
Dar dacă tot sunteţi pe tavan
Nu pierdeţi ocazia şi dansaţi
Nu vă temeţi
Vecinul de sus n-o să protesteze
Şi el stă în aceeaşi poziţie
Dragii mei
Căţăraţi-vă pe pereţi cu încredere
Vă dau întâlnire
Lângă candelabru.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu