MAI EXISTĂ GHINIONIŞTI

Nu pot să cap de ghinion
Dacă mă ascund de el sub pat
Cade patul pe mine.
Dacă mă urc în copac
Copacul începe să behăie
Să chiţcăie
Să mârâie
Să fâsâie
De parcă n-ar mai fi copac
Ci computer
Sau bere „Luther”
Vai de Luther
Ce soartă
Să facă bere din el
Mai există ghinionişti în lumea asta!
O să sparg eu ghinionul
Dacă nu mă sparge el pe mine.
Înfiinţez o asociaţie a ghinioniştilor
Dar nu vă primesc
Şi nu vă dau carnet
Decât dacă
Atunci când luaţi, în sfârşit,
O bancnotă în mână
Se transformă în râmă
În pantofi de tenis uzaţi
De şapte fraţi purtaţi
Sau într-un făraş
Ce dă din aripi
Şi scoate limba
Ca o libelulă
După ce a înghiţit
O pilulă
Fără reţetă
De la ghinionista-şefă
De servici şi papuci
Dacă-i încalţi ei se transformă
În zmeu
Şi mă răpeşte
Pe faţa nevăzută a lumii
Să nu mă mai vadă nimeni
Decât cu telescopul
De-aş putea şi eu să mă despart de mine
Vreun an-lumină...
Să mă văd prin telescop
Fără nici un autostop.