EPPUR SI MUOVE!

Pământul se-nvârteşte

În timp ce ea

Întinsă pe canapea

Citeşte

Din când în când ridică ochii

Şi întreabă

- Ce face Terra, tot se-nvârteşte?

- Da, nici o grijă, poţi citi liniştită

Îşi face datoria

- Mă anunţi dacă se opreşte?

- Fireşte.

După câteva ore de lectură

Întreabă iar

- Dar luna?

- E la locul ei, luminează

- Şi se-nvârte normal?

- Tot în jurul soarelui?

- Asta-i bună! Dar al cui?

E statornică.

Mulţumită, continuă să citească

Pământul se-nvârte cu canapeaua ei cu tot

La miezul nopţii-şi aminteşte

- Dar galaxia noastră, calea lactee

De mult nu m-am mai interesat de ea

Ce mai face? Tot se roteşte?

- Fără oprire, nici un motiv de-ngrijorare

- Şi unde ne aflăm acum?

- La douăzeci miliarde ani-lumină

De marginea universului

- Să mă anunţaţi când ajungem la margine

Ca să mă uit pe fereastră

- Vorba vine margine, începe un alt univers

- Dacă trecem dincolo, în celălalt univers

Nu uitaţi să m-anunţaţi şi pe mine

Zicea cu nasul în file

Principalul e că totu-i

Cum scrie în carte

Că nu se semnalează nici o abatere

Totul se-nvârte liniştit

Nu se aude nimic

Nici un sfârâit

Călătorim frumos

Mă simt bine pe canapea

Minunată navă

Frumos trec anii în ea.

Dar câţi or fi trecut? Nici nu mai ştie.

Vine şi sorocul, trece dincolo

Cu canapea cu tot.

Citeşte-acum în rai

Îngeri zbor pe cerul albastru

Heruvimi şi serafimi o binecuvântează

Are grijă şi îngerul de pază

Canapeaua e aşezată acum pe un nor

Şi ea a căpătat aripi dar nu zboară

Citeşte.

Din când în când se uită în jos

Pe fereastră

La planeta albastră

Şi întreabă

- Totul e în regulă? Se-nvârteşte?

- Nici o grijă, îi răspunde sfântul Petru

Totul se-nvârteşte

ORDINE

În univers
Haos
Găseşti doar la muzeu
Acum domneşte peste tot
O ordine severă
Nimic la voia întâmplării
Legea subordonării universale
Nu există fraţi
Corpurile mici se rotesc la distanţă respectuoasă
Cuminţi
În jurul unui soare mare
Nu îndrăznesc să se apropie nici un pic
Când au de spus ceva
Vorbesc de la distanţă
Dar asta foarte rar
La un mileniu odată’
În rest sunt tăcute
Se învârtesc fără zgomot
Vidul nu face gălăgie
Şi nu scârţâie
Se învârtesc în vârful picioarelor
Pe vârfuri
Ca balerinele
Sorii mândri la rândul lor
Îşi cunosc lungul nasului
(Şi-l măsoară zilnic)
Când răsar şi când apun)
Au şi ei un centru galactic
În juru-i se învârtesc cu sârg
Ţinând mereu distanţa necesară
Măsurată
În ani-lumină
Fiecare sor stă disciplinat
La locul lui
Unii au poziţie centrală
Tot confortul
Alţii se învârt la periferie
Ordinul nu se discută
Ordine militară
Fără fanfară
Cu stindard
În fiecare an-lumină
Se ridică pavilionul
Şi se face apelul
Stelele răspund prezent
Până şi cele explodate
Disciplinate strigă absent.
Vidul stă încremenit
Nici o mişcare
Doar vântul cosmic bate uşor
Pentru onor!
Galaxiile şi ele se rotesc
Ascultă de centrul universal
Şi aşa univers după univers
Într-un lanţ infinit
Formează o lume
Cu ordine perfectă
Doar cometele
Par că fac excepţie
Aleargă bezmetic
Împroşcând scântei din coadă
Rătăcind aiurea prin univers
Parcă bravează şi vor să demonstreze
Că n-au nimic comun
Cu universul burghez
Că sunt boeme
Artiste, libere aiurite
Că-şi fac de cap
Zboară la inspiraţie
Iluzie
În realitate
Şi cometa are drumul bine trasat
Planificat
Dovadă savanţii pot dinainte calcula
Când o vom întâlni
Şi pe unde vagabondează
E o vagaboandă disciplinată
Pe stat de plată
În univers nu mai există autentici clochards
Şi după lume vine anti-lume
Dar iluzii nu vă faceţi
Acolo totul e pe dos
Inima e în dreapta
Ficatul în stânga.
Dar nu vă-nchipuiţi
Că acolo cei mari se-nvârt în jurul celor mici
Nu, în această direcţie nu se schimbă nimic
Ordinea-i la fel de strictă
Anti, anti
Dar suntem cuminţi
Nu ne revoltăm
Cântăm
Acelaşi stăpân
Lume, lume
Oi fi tu nebună
Dar frica-i mai bună.