SĂ NU NE AMESTECĂM

N-am avut noroc în dragoste
Încă de când eram mic
M-am îndrăgostit
De Albă ca Zăpada
Am găsit-o
În pădurea din poveste
Tocmai în momentul-cheie
Când vrăjitoarea o convingea
Să muşte din măr.
Atunci
Am luat-o deoparte
După ce i-am cerut scuze babei
Şi i-am şoptit disperat;
Nu muşca din măr, e otrăvit
Regina maşteră vrea să scape de tine
Pentru că eşti cea mai frumoasă.
O să mori, fie şi aparent
Şi dacă nu-ţi pasă de noi
Gândeşte-te cât o să plângă
Bieţii pitici!
Albă ca Zăpada a făcut ochii mari
M-a fulgerat şi mi-a zis.
Ascultă-mă domnule
Am impresia că dumneata
N-ai habar de dialectică
Nu te gândeşti
Că dacă nu muşc din măr
Nu mă mai sărută prinţul în veci?
Şi atunci ce o să se aleagă de mine?
Vrei să rămân toată viaţa
Femeie de servici
La cei şapte pitici?
M-am lecuit repede
Şi nestatornic din fire
În anul următor
Am pornit s-o caut pe Cenuşăreasă
Când am ajuns
Prinţul era disperat
Se cocoşase de-a binelea
Încercând pantofiorul din picior în picior
Fără spor
Trecuse o lună şi mai bine
Şi nu se întrevedea nici o şansă
Ca Cenuşăreasa să se încalţe
I-am mărturisit adevărul
Dându-i şi adresa exactă.
M-a privit bănuitor.
Dar cine mă rog eşti matale
Îi eşti tată sau tutore?
Nu cumva o iubeşti
Şi vrei să te sacrifici
Ca Traviata?
În orice caz aici nu e lucru curat
Şi s-a întors dezgustat
La palat.
După ce mi-a înapoiat pantofiorul.
Cu moartea în suflet
I l-am dus Cenuşăresei
Aceasta fără o vorbă
Mi l-a aruncat în cap.
Tot nu m-am învăţat minte
Înainte de a pleca în armată
M-am îndrăgostit încă odată
De Ana Karenina.
Am răzbit la ea foarte greu
O groază de slugi şi câini
Şi câţiva secretari
M-a primit în budoar
Ana, i-am spus înfocat
Renunţă la Vronschi
Nu te iubeşte
Pe măsura dragostei tale uriaşe
Până la urmă o să termini prost
Mi se rupe inima când mă gândesc
Ascultă-mă pe mine, nu-i de tine.
Cum îţi permiţi să te amesteci?
S-a ridicat ea roşie ca para
Parcă luase foc, parcă ardea
Şi ce-i dacă o să mor sub roţile trenului?
Ar fi de o mie de ori mai grav
Dacă despre noi
N-ar mai scrie Lev Tolstoi.
Şi a plecat mândră ca o regină
În fugă la Vronschi
Ca să nu piardă nici o clipă.
Iar eu m-am luat de o aripă
Şi m-am îmbolnăvit grav, de gripă.