sâmbătă, 24 ianuarie 2009

GINGAŞELE PASTE FĂINOASE

O, voi sălbatice
Macaroane
Crude
Ascunse-n pădure
Ce atacaţi şi sătule
Fiarele ne devorează
Numai la nevoie
De aceea le înţelegem
Şi nu ne supărăm
E cu totul altceva
Nu protestăm.
Le e foame
Şi atunci înduioşat
Te laşi inhalat.
Pentru că ţi s-a explicat.
Dar voi gingaşele mele
Paste făinoase
Cine v-a traumatizat?
Cine v-a înrăit în asemenea hal?
Unde-i vremea de altă dat
Când blânde, moi şi ferice
Vă lăsaţi
Pentru noi
Fierte
Vă amintiţi?
Ne jucam cu voi
Vă muiam în apă săpunată
Şi suflam baloane minunate
Sidefate
Ce urcau zglobii
Luându-ne şi pe noi
Copii
Doamne, cum zburam
Cum ne legănam
Nici nu ne păsa
Când cădeam
Ne durea în fund.
Şi acum?!
Dar ce alergaţi după noi?
De ce ne vânaţi?
Cine v-a făcut atât de crude?
Nu ştiţi că o macaroană e bună
Numai când fierbe în spumă?
Auăleu!
Cine m-a pus să stau de vorbă cu ele?
Ajutor!
S-a zis cu mine
Nu mai am nici un spor.

Un comentariu:

  1. am scăpat vie ... cine-o inventat gaura-n macaroană era rudă cu mine :)
    şi ... fiind "de familie"
    mi-a şutit raţia şi s-a spumat în cochilie :)
    CELLA

    RăspundețiȘtergere

©H.Salem. Toate drepturile rezervate.